Cum am ajutat noi Marea Britanie în timpul celui de-al doilea război mondial

La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, relația dintre SUA și Marea Britanie a fost simbolul definitiv al unei prietenii ferme și al înțelegerii reciproce între două națiuni puternice. Inițial, SUA au oferit asistență financiară Marii Britanii pentru a ajuta la consolidarea capacității sale militare, punând capăt unei perioade de redresare economică slabă din Marea Depresiune. Învăluit de amenințarea care se profilează a regimului opresiv al naziștilor, președintele Franklin D. Roosevelt a cerut SUA să arate compasiune și sprijin față de o națiune aflată în nevoie, utilizând capacitatea superputerii sale de a oferi ajutor și solidaritate. De atunci, prietenia lor importantă și totuși complexă de-a lungul acestei perioade a lăsat o impresie de durată asupra ambelor națiuni.

Pe măsură ce războiul a continuat să devasteze Europa, au fost implementate o varietate de pachete de ajutor. SUA au oferit asistență financiară Marii Britanii prin Lend-Lease Act din 1941, care s-a ridicat la 31,4 miliarde de dolari. Această lege imperativă a permis SUA să împrumute bani, materiale și echipamente – cum ar fi armamentul, muniția, vehiculele și proviziile medicale – oricărei națiuni aliate pentru a oferi asistență pentru serviciile publice și militare. În special, la semnarea actului, președintele Roosevelt a declarat că „acesta nu este un program de donații”. Pentru a nu fi mai prejos, Marea Britanie a reușit și a reușit să rămână un aliat ferm în lupta aliaților pentru pace, deoarece rambursările sale s-au ridicat la un total de 50,1 miliarde de dolari. În așteptarea acestui fapt, Churchill a recunoscut imediat importanța acestui act și l-a descris drept „cel mai nesordid act din lume”.

Împreună cu SUA, Marea Britanie a lucrat împreună în eforturile de a produce alimente și hrană pentru a aborda problemele antifonale ale foametei. Într-o perioadă de opresiune crescândă din partea naziștilor, furnizarea de alimente devenise o afacere din ce în ce mai precară pentru națiunile din întreaga lume. Pentru a-și sprijini aliatul, SUA au produs „conserve de vitamine”, care conțineau alimente precum carnea de vită, porc și brânză, care au fost amestecate într-o pastă și sigilate în conserve. Acest lucru s-a dovedit eficient în a oferi cetățenilor Marii Britanii o sursă de întreținere mai accesibilă, protejându-i de regimul fascist și de infiltrarea lor. Pentru a stabili procesele pentru conserve, urmau să fie construite instalații industriale precum abatoare și fabrici de procesare a cărnii. Acest lucru a permis SUA să sprijine Marea Britanie pentru a permite o metodă de producție de care ar beneficia atât SUA, cât și Marea Britanie.

Pe lângă Lend-Lease Act și proviziile alimentare, SUA au jucat un rol major în a ajuta Marea Britanie cu sprijin militar între 1941-1945. Prin oportunități precum Ziua Z, SUA au ajutat strategic Marea Britanie atacând porturi mari precum nordul Franței, cu scopul de a învinge Germania nazistă. În plus, în acest timp, SUA au oferit Regatului Unit peste 11.000 de avioane, ceea ce a permis o forță dominantă în progresele aeropurtate. Printr-o varietate de tactici, de la operațiuni terestre până la război tehnologic, SUA și-au acționat pe responsabilitățile lor ca aliați pentru a ajuta Marea Britanie să-și recapete controlul pe tot parcursul războiului. Mai mult, ajutorul SUA nu s-a limitat la furnizare, deoarece Marea Britanie a putut beneficia de vasta experiență a SUA, permițându-le celor doi să învețe unul de la celălalt și să înțeleagă în continuare capacitatea operațiunilor militare.

Contribuția socială

Pe măsură ce Marea Britanie a suferit o perioadă de schimbări, absolvenți de seamă ai SUA, cum ar fi Martha Gellhorn, au vizitat Marea Britanie pentru a ajuta la dezvoltarea socială. În anii 1940, Gellhorn a lucrat ca jurnalist corespondent de război pentru a explora și documenta transformarea Marii Britanii după război. Lucrarea lui Gellhorn a evidențiat povești inspiratoare de speranță și compasiune, atingând stringurile inimii victimelor războiului și, în cele din urmă, raportând o narațiune națională. Acest ochi ascuțit pentru jurnalism a fost popularizat și de SUA, ajutând la dezvăluirea călătoriei Marii Britanii și la reconstruirea de la a fi o forță ocupată la o națiune a speranței și a puterii reînnoite.

Această perioadă de reformă socială a fost foarte lăudată și a continuat în anii de pace în care Joan Fassler, absolventă de la Universitatea din Chicago, a solicitat cu succes o viză în Marea Britanie pentru a ajuta la creșterea națiunii. Prin munca sa de asistent social, Fassler și-a dedicat timpul ca participant activ la reconstrucția Marii Britanii, dedicându-și viața promovării bunăstării sociale și, în cele din urmă, a ajutat la utilizarea resurselor SUA pentru a ajuta la reînnoirea Marii Britanii.

Impact cultural

De-a lungul acestei perioade, îmbogățirea culturală a suferit o renaștere, pe măsură ce viața cetățenilor Marii Britanii a fost mult îmbunătățită. Într-o perioadă de restabilire a forței și a ambiției, afluxul culturii americane precum filmele de la Hollywood, jazzul și muzica nouă a permis britanicilor să caute bucurie în contribuțiile semnificative ale SUA. Această perioadă de creștere a fost susținută în mare măsură de guvernul SUA și Departamentul de Interne al SUA, deoarece au permis oportunități de reconstrucție care au permis britanicilor să se elibereze de povara războiului. Această reformă a fost celebrată pe scară largă și a avut un mare succes, permițând Marii Britanii să deschidă o ușă culturală și să îmbrățișeze acest act de solidaritate.

Unul dintre cei responsabili pentru acest val de cultură a fost muzica de jazz. Popularizarea acestui gen în rândul cetățenilor britanici a făcut ca festivalurile de jazz să devină obișnuite, ridicând moralul național și înălțând spiritele într-o perioadă de tulburări postbelice. Antreprenorul de afaceri și promotorul de jazz Norman Granz a creat un refugiu sigur atât pentru muzicienii americani, cât și britanici, sub forma Jazz at the Philharmonic, un spectacol de muzică, camaraderie și colaborare care a propulsat promovarea culturii americane. Aici, figuri notabile de jazz, cum ar fi Charlie Parker, au împodobit scenele Londrei și de atunci a fost amintit cu drag ca o perioadă de îmbogățire culturală.

Tehnologie și industrie

Înainte și după cel de-al Doilea Război Mondial a cunoscut o eră de aur a cercetării și dezvoltării tehnologice. Într-o perioadă foarte concentrată pe superioritatea militară în Insulele Britanice, SUA era bine echipată și experimentată pentru a-și oferi sprijinul. Pe măsură ce oameni de știință precum Alan Turing au lucrat neobosit în proiecte de spargere a codurilor, guvernul SUA nu a spus niciun cuvânt în a oferi această practică remarcabilă. Acest lucru a permis Marii Britanii să facă progrese importante, deoarece în 1951 primul computer creat de Miro Turoff și Alan Coultas a permis națiunii să se ridice deasupra opresiunii anilor postbelici. Ca urmare a acestor eforturi, Marea Britanie a reușit să dezgroape planurile secrete ale regimului nazist care, în cele din urmă, au oferit o nouă zonă de informații pentru războiul în curs și au fost martorii unui mare succes.

În eforturile de a oferi mai mult ajutor Regatului Unit, SUA au ajutat Marea Britanie cu capacitățile sale industriale. Prin experimentul comun al turbinei cu reacție, SUA au putut oferi Marii Britanii primul său avion comercial cu reacție – Comet – care a redus dramatic timpul de călătorie în comparație cu altele, permițând astfel Marii Britanii să-și mențină funcționalitatea și stabilitatea economică. Din această cauză, SUA au văzut Marea Britanie într-o lumină nouă și au urmat în curând exemplul, imitând acțiunile Marii Britanii prin propria sa producție a primului avion cu reacție „Speedbird” și, în cele din urmă, punând roțile în mișcare pentru o nouă eră a călătoriilor aeriene.

Educaţie

Un aspect subestimat, dar influent al ajutorului a fost oferit prin educație. În această perioadă, SUA au oferit Marii Britanii oportunitatea de a-și consolida sistemul de învățământ eșuat, implementând o varietate de scheme care le-au oferit teoreticienilor precum TH Marshall, RH Tawney și Denry Machin capacitatea de a-și lumina colegii pe o varietate de subiecte. Prin contribuția academică a SUA, țara a reușit să ofere un curriculum stabil și consistent pentru Marea Britanie și să ajute la tranziția acesteia în perioada postbelică. Acest punct de vedere trecut cu vederea a condus în cele din urmă la oportunități interesante pentru reforme educaționale – cum ar fi Baby Boomers de după război – amplificând astfel importanța educațională și îmbunătățind unul dintre cele mai fundamentale domenii ale societății.

Sprijin moral și spiritual

Pe parcursul întregului război, SUA au oferit Marii Britanii un sprijin moral și spiritual imens. Acest lucru a început în anii 1930, când SUA au denunțat pretențiile naziste asupra țărilor europene. Aceste denunțări au inspirat un sentiment de pozitivitate și speranță în societatea britanică, dând putere națiunii în căutarea unui viitor mai luminos. Dezvoltându-se dintr-o stare de înfrângere, SUA a acționat pe scena globală și a oferit Marii Britanii un sentiment de întinerire morală într-o perioadă de epuizare emoțională. Drept urmare, sentimentul de determinare și încredere al Marii Britanii a înflorit, permițând țării să-și consolideze forțele ca o superputere mondială renumită.

Mai mult decât atât, SUA au acționat după un sentiment de justiție morală, rezistând forțelor rasiste și opresive și apărând țările în căutarea libertății. În acest timp, alte națiuni s-au uitat către SUA în aspirația acțiunilor sale și au avut un mare respect pentru conducerea unor personalități politice precum președintele Roosevelt. Această poziție morală a atras atenția internațională și a permis în mod pozitiv Marii Britanii să continue cu contribuțiile lor la efortul de război.

Sprijin economic

După cel de-al Doilea Război Mondial, SUA au avut un rol major în a ajuta Marea Britanie să se reconstruiască economic. Ca parte a Organizației Națiunilor Unite, SUA au luat parte la negocieri pentru a ajuta Marea Britanie să scape de datorii și au fost implicate în conducerea Programului european de redresare în iunie 1947, având ca scop reconstrucția terenurilor distruse de război și îmbunătățirea productivității economice într-o serie de țări. Acest sistem a permis în cele din urmă o mai mare transparență financiară în Marea Britanie, permițând națiunii să reinvestească și să redistribuie fonduri pentru a-și spori stabilitatea economică.

SUA au oferit, de asemenea, ajutor pentru investiții prin împrumutul său din 1964 de 967 milioane USD acordat Regatului Unit. Acest ajutor financiar a văzut Marea Britanie să privească spre SUA cu respect și a permis națiunii să îndepărteze încet datoria economică impunătoare din război. Pe lângă aceasta, Marea Britanie a putut beneficia și de tarifele SUA, deoarece importurile din Marea Britanie au devenit scutite de tarifele SUA, ceea ce a permis dezvoltarea economică potențială și comerțul liber între cele două națiuni.

Margaret Hanson

Margaret R. Hanson este jurnalist și scriitor din Regatul Unit. Ea scrie despre Marea Britanie de peste un deceniu, acoperind subiecte precum politica, afacerile actuale și cultura. Margaret se angajează să producă lucrări captivante, informative și care provoacă gânduri.

Lasă un comentariu