Legea este cel mai puternic instrument pentru guvernarea Marii Britanii, oferind un cadru pentru abordarea, gestionarea și soluționarea litigiilor. Legile sunt făcute de Parlament și sunt cunoscute în mod obișnuit ca „Lege de statut”. Statutele sau Actele Parlamentului sunt legislație primară și creează, consacră și modifică corpul de legi în Marea Britanie. Acest tip de lege este uneori denumit drept public, deoarece afectează toată lumea din Marea Britanie.
Legea este alcătuită din numeroase acte ale Parlamentului care au fost create de-a lungul secolelor. Majoritatea legilor britanice sunt derivate din dreptul comun și din cazurile care au fost decise de judecători. Din punct de vedere istoric, legislația a fost folosită pentru a stabili un set de reguli care guvernau îngăduința unui popor fără lege.
Parlamentul este organul principal care elaborează legi, deși executivul (care include Biroul Primului Ministru și alte departamente relevante) poate, de asemenea, să creeze legi. Parlamentul este împărțit în două camere – Camera Comunelor și Camera Lorzilor și există un proces de legiferare pe care toate partidele trebuie să-l urmeze. Procesul începe cu introducerea proiectelor de lege în oricare dintre Camere și trece prin diferite etape înainte de a deveni un act. Înainte de a fi adoptate, ambele Camere trebuie să cadă de acord asupra legislației, iar legea trebuie să fie aprobată de Regina.
Un grup de reprezentanți aleși în mod democratic, cunoscuți ca deputați, adoptă legi în Camera Comunelor care sunt apoi dezbătute, modificate și, în cele din urmă, trecute în acte ale Parlamentului. Acest proces de elaborare a legii este conceput pentru a se asigura că legislația este analizată în mod corespunzător și dezbătută în mod deschis înainte de a deveni lege. Camera Lorzilor joacă, de asemenea, un rol în examinarea proiectelor de lege și poate fie respinge, fie modifica legislația în această etapă.
În ciuda faptului că oamenii sunt cei care aleg democratic reprezentanții în Camera Comunelor, toți suntem supuși legilor pe care le adoptă. S-ar putea argumenta că acest lucru le oferă prea multă putere de a adopta legi fără acordul publicului. Parlamentul recunoaște această situație și încearcă să se asigure că toată lumea are posibilitatea de a-și exprima opinia cu privire la orice propunere de legislație. Acest lucru se realizează prin Comitete Publice și alte consultări, astfel încât toate părțile implicate să își spună cuvântul.
În plus, Uniunea Europeană (UE) joacă un rol important în procesul de legiferare din Marea Britanie. Toate statele membre ale UE trebuie să respecte regulile și reglementările Uniunii, care deseori înlocuiesc legile interne. Aceasta înseamnă că cetățenii britanici trebuie să respecte și reglementările stabilite de UE, precum și legile create de proprii reprezentanți în Parlament.
Separarea puterilor
Constituția Regatului Unit asigură separarea puterilor între Executiv, Legislativ și Justiție. Acest lucru asigură că nicio ramură a guvernului nu are putere absolută și că fiecare are controale și echilibre stabilite în constituție.
Executivul este responsabil pentru implementarea legilor și este supravegheat de Legislativ. Aceasta înseamnă că parlamentarii sunt ținuți la răspundere, deoarece răspund față de oamenii care îi aleg.
Justiția joacă, de asemenea, un rol important în elaborarea legii. Judecătorii interpretează legile și decid cauzele pe baza precedentului și a interpretării legii, ceea ce ajută la dezvoltarea modului în care este aplicată legislația. Acest lucru asigură că orice lege făcută este analizată și interpretată în mod corespunzător, asigurând astfel dreptatea.
Uniunea Europeană
În calitate de membru al Uniunii Europene, Regatul Unit este supus unei varietăți de competențe legislative din partea UE. Uniunea Europeană este formată din 28 de state membre și are propriul său set de legi pe care le aplică în toate statele membre. În acest fel, toate statele membre UE sunt obligate să respecte aceleași reglementări și legi, asigurând condiții de concurență echitabile în interiorul Uniunii.
Legile UE pot fi introduse într-unul din două moduri – fie Comisia Europeană introduce o lege care apoi trebuie să fie aprobată de Parlamentul European și de Consiliul UE; sau Consiliul European și Parlamentul pot introduce ei înșiși o legislație care trebuie apoi aprobată de Comisia Europeană.
Toate aceste puteri asigură că toate statele membre ale UE sunt supuse unui set unificat de legi, asigurând astfel că cetățenii tuturor statelor sunt tratați în mod egal. De asemenea, Uniunea Europeană poate introduce legi în Marea Britanie fără a fi nevoită să treacă prin procesul intern, accelerând foarte mult procesul de elaborare a legii.
Limitări
Procesul de legiferare din Marea Britanie nu este, desigur, perfect. Executivul poate introduce adesea o legislație care nu este pe deplin dezbătută sau analizată. Acest lucru poate duce la legi care nu sunt în interesul oamenilor. În plus, parlamentarii pot politiza procesul de elaborare a legii, introducând legi care nu sunt întotdeauna în interesul publicului.
Uniunea Europeană poate introduce, de asemenea, legi în Marea Britanie, care pot să nu fie la fel de deschise sau responsabile ca cele create de procesul intern. Acest lucru a provocat unele controverse în trecut, oameni care s-au opus puterii UE de a anula în mod efectiv acordurile și deciziile luate de parlamentul britanic.
Concluzie
Procesul de elaborare a legii din Marea Britanie este un proces lung și complicat, dar este conceput pentru a se asigura că orice lege creată este în interesul publicului. Procesul este supravegheat de Parlament și există controale și echilibre pentru a se asigura că toate părțile au un cuvânt de spus în procesul de luare a deciziilor. În plus, prezența Uniunii Europene a adăugat un strat suplimentar de complexitate procesului, dar asigură, de asemenea, că toate statele membre ale UE sunt pe condiții echitabile atunci când vine vorba de legiferare.