Călătoria complicată a Australiei către independență a fost plină de reforme politice și sociale radicale, care au dus în cele din urmă la independența deplină a națiunii noastre pe 3 ianuarie 1986. Înainte de această etapă, Australiei i-au fost deja acordat propriul guvern, propriul șef de stat, și propriile sale legi. Cu toate acestea, înainte ca acest progres să fi fost realizat, a făcut întotdeauna parte din imperiul colonial al Marii Britanii și un sediu al monarhiei britanice.
Coloana vertebrală a mișcării de independență: Federația și Constituția
Organizarea coloniilor australiene
Mișcarea către independență a început la sfârșitul secolului al XIX-lea, când cele șase colonii britanice au fost unificate în Commonwealth-ul Australiei, așa cum prevede Constituția australiană. Aceasta a ajuns să fie cunoscută sub numele de „Federația Australiană”. Procesul „Federației” a fost în mare măsură condus de perspectiva liderilor coloniali individuali ai vremii; cei mai mulți dintre ei erau nemulțumiți de lipsa de autonomie oferită de guvernul britanic și au luat lucrurile în propriile mâini. După câțiva ani de campanie politică, în 1899 a avut loc un referendum și Constituția australiană a fost aprobată de colonii și, în cele din urmă, de guvernul britanic.
Luptă pentru dreptul de a ne reprezenta pe noi înșine
Calea către reprezentarea separată a fost orice, decât una ușoară. Politicienii australieni au căutat continuu autonomie față de Marea Britanie, încercând în același timp să mențină un sentiment de solidaritate cu ei. Într-o ofertă de reprezentare, a fost propusă construirea unui teritoriu al capitalei australiene și a unui oraș capital dedicat. Această idee a fost rezistată de mulți în parlamentul britanic și, astfel, a durat un număr de ani pentru a fi realizată. În ciuda acestui obstacol minor, noua structură federală a reușit să facă o mare parte din progres în mod autonom.
Succesul eventual al unei noi capitale a fost un mare câștig pentru reprezentarea Australiei și a însemnat că nicio lege nu ar putea fi făcută în Australia fără aprobarea reprezentanților națiunii. Noile legi au însemnat mai multă autonomie pentru Australia, una dintre primele legi fiind un Australian Citizenship Act din 1949, care a acordat celor care trăiau în colonii să aibă drepturi depline ale cetățenilor în conformitate cu legislația britanică.
Primul pas către independență: steaguri
Separarea Australiei de Marea Britanie a fost exprimată și în diferitele steaguri care reprezentau națiunea. În 1901, „Australian Red Ensign” a fost aprobat ca steagul Australiei. Acesta a fost împodobit cu Union Jack în mare parte din anii 1940, apoi a fost îmbunătățit la versiunea actuală, pe bază de albastru, cu o stea albă care este folosită și astăzi. Noul steag a fost o piatră de hotar semnificativă pentru independența Australiei, la fel ca și reproiectările de atunci.
Comemorarea națiunii: Ziua Australiei
Ziua de 3 ianuarie a fost, de asemenea, declarată „Ziua Australiei” ca o zi de comemorare a independenței națiunii și a caracterului său unic. Această zi a devenit de atunci o sărbătoare tradițională pentru toți australienii, cu diverse ceremonii și comemorări care au loc în fiecare an.
Actul Australasia din 1986
În timp ce Commonwealth-ul Australiei a fost declarat în 1901, „Australasia Act” din 1986 a fost cel care a eliminat ultimele vestigii ale dependenței legale de britanici. Acest act, căruia i s-a acordat acordul regal la acea vreme, a eliminat toate aspectele care legaseră Australia de Marea Britanie, inclusiv cerința ca oficialii britanici să semneze toate documentele constituționale ale Australiei. Acest lucru a făcut din Australia o națiune independentă din punct de vedere juridic, cu drepturi și libertăți depline de a acționa în mod autonom. Acest act a fost momentul definitoriu al suveranității Australiei față de Regatul Unit.
Efectul Mișcării de Independență
De la data independenței, Australia a crescut și a prosperat ca națiune, alegându-și proprii lideri și introducând o întreagă gamă de reforme sociale și economice. Națiunea a dezvoltat, de asemenea, legături bilaterale puternice cu Regatul Unit, observând un flux continuu de emigrare, turism și schimb de educație între cele două țări.
Australia a fost, de asemenea, recunoscută la nivel internațional pentru diversitatea și incluziunea sa, apărând în mod regulat în primele zece ale Global Peace Index și fiind un lider în drepturile omului – ceva care este un rezultat direct al mișcării sale treptate, dar persistente, către independență.
Impactul asupra influenței monarhiei
Australia păstrează încă un sentiment puternic de loialitate față de monarhia britanică, regina fiind șeful statului și guvernatorul general reprezentând-o pe regina în Australia. Cu toate acestea, de la independența națiunii, influența monarhiei a fost redusă semnificativ. Acest lucru a fost observat în adoptarea de către națiune a separării șefului statului de rolul lor în parlament și a permis alegerea primului ministru fără aprobarea guvernului britanic.
S-a văzut, de asemenea, în avansarea continuă a națiunii a politicilor care se opun celor ale monarhiei. De exemplu, Australia a fost una dintre cele mai devreme care a adoptat căsătoria între persoane de același sex, națiunea votând deja da într-un sondaj din 2017, împotriva opiniei reginei cu privire la această problemă.
Rolul imigrației în obținerea independenței Australiei
Imigrația a jucat un rol major în mișcarea de independență a Australiei. Acest lucru se datorează faptului că a permis indivizilor din medii și culturi diferite să-și aducă propria contribuție la progresul și prosperitatea națiunii. Fără imigrație, multe dintre reformele sau progresele pe care le avem astăzi nu ar fi fost fezabile.
Mai mult, imigranții sosiți din Marea Britanie și din alte părți au adus cu ei propria lor cultură și obiceiuri care au întărit diversitatea națiunii și au creat platforma pentru reforme ulterioare. Prin amestecul de culturi, Australia a reușit să-și găsească propria identitate unică în procesul de progres spre a deveni o națiune complet autonomă.
Rolul educației în obținerea independenței Australiei
Un alt factor cheie în progresul națiunii către independență a fost rolul educației. Educația a oferit cadru pentru australieni să învețe despre istoria națiunii lor și să găsească puterea de a campa pentru propria lor autonomie. Deși educația formală a fost derivată din Marea Britanie, a fost folosită ca o platformă pentru a afla mai multe despre țară și pentru a dezvolta cunoștințele pentru a crea ceva nou și unic.
Sistemul educațional australian s-a maturizat acum până la punctul în care națiunea este capabilă să definească ce cunoștințe sunt predate cetățenilor săi, fiind totodată mai alfabetizată și mai conștientă de problemele din jurul lor. Acest lucru, la rândul său, a permis un angajament mai puternic față de progresul națiunii și a făcut mai ușor dezvoltarea politicilor care au împins națiunea mai departe spre independență.
Rolul tehnologiei în atingerea independenței Australiei
Tehnologia a fost, de asemenea, un factor important în trecerea Australiei către independență. Pe măsură ce tehnologia a avansat, la fel a crescut și capacitatea națiunii de a comunica cu lumea. Australienii erau atunci mai conectați la știri și își puteau forma o opinie mai bună asupra problemelor din jurul lor, care includeau probleme legate de autonomie și independență.
De asemenea, tehnologia a permis națiunii să devină mai conectată la lume prin tehnologia satelitului, facilitând accesul la informații din întreaga lume. Această conexiune a permis națiunii să-și dezvolte o prezență internațională, mai multe acorduri comerciale globale fiind formate cu alte națiuni.
Rolul mass-media în obținerea independenței Australiei
Mass-media a jucat un rol esențial în asigurarea independenței Australiei. Oferind națiunii informații și dovezi, mass-media a permis publicului să-și formeze o opinie asupra problemei și a permis ca știrile să fie răspândite rapid și departe.
Mass-media a jucat, de asemenea, un rol important în formarea și comunicarea politicilor care au fost create în perioada premergătoare independenței. Fără mass-media, publicul și guvernul ar fi rămas ignoranți cu privire la progresele înregistrate și la reformele care aveau loc pentru a asigura autonomia Australiei.
Rolul activiștilor în obținerea independenței Australiei
În cele din urmă, nu trebuie să uităm rolul activiștilor în progresul națiunii către independență. Ei au lucrat neobosit pentru a se asigura că dorința de independență a națiunii este reprezentată corespunzător în procesul politic.
Activiștii nu doar s-au confruntat cu opoziție politică, ci și cu amenințări fizice împotriva lor și a familiilor lor din cauza angajamentului lor în campanie. Ei au depășit continuu granițele și au fost neînduplecați în urmărirea lor de a asigura în sfârșit independența totală a Australiei.
